David,
Am totuși pretenția (evident nu oblig pe nimeni) ca discuția să aibă un minim nivel intelectual, nu mai mult. Dacă voi insista în continuare într-o discuție în acești termeni, mă fac totuși de râs.
Cam tot ce spui tu, eu n-am afirmat. E drept că dacă scoți bucățele din textul redactat de mine iese ce vrei tu, dar îți spun că eu nu am vrut să spun ce susții tu aici.
Din contextul general reiese extrem de limpede că DACĂ EXISTĂ DUMNEZEU (evident că nu știi dacă există sau nu în cursul cercetării), deci
numai în cazul în care Dumnezeu există am presupus că noi oamenii (cercetătorii) nu suntem capabili să-i demonstrăm existența. Deci repet, DACĂ DUMNEZEU EXISTĂ, “DACĂ!!!” atunci nu putem să aflăm decât de la El că există! Sper să citești întreg textul ca să poți înțelege sintetic ce vreau să spun. Te rog frumos, nu o mai lua pe bucățele că nu iese!
Nu spui tu “Ok, asta e axioma”? Dar dacă spui asta, nu observi că am folosit expresia “dacă cumva”? Păi în cazul acesta este evident că presupunerea mea că Dumnezeu există este doar o presupunere care mă ajută să merg mai departe în procesul cercetării!
Nu ai observat că până acum n-am încercat absolut deloc să demontez nimic din ceea ce spui tu? Nu vezi că eu nu fac altceva decât să aduc dovezi care să îndemne cititorul la o cercetare mai atentă și cât mai obiectivă a fenomenului? Ăsta-i de fapt scopul meu. Să ajung la un ADEVĂR care
dacă există să poată edifica persoane interesate! Atâta tot! Nu intenționez să demontez nimic din ceea ce spui tu! Dacă construcția ta nu este solidă, ea însăși se va prăbușii sub propria-i greutate, nu trebuie să-i dea cineva vre-un brânci. Iar dacă rezistă, ea va fi și în acest caz un bun de patrimoniu care, în locul celeilalte variante, să edifice la fel, pe cei interesați.
Afirmația cu atârnatul în balanță nu se potrivește absolut deloc! Nu este absolut evident faptul că eu mă străduiesc din răsputeri să pun lucrurile în balanță? Eu cred că mai evident decât așa nu se poate!
Apoi, nu trebuie să pleci absolut de la nici o idee! Nici că există! Nici că nu există! Realitatea obiectivă însă, și mulțimea de dovezi pro și contra te obligă, în cazul în care vrei să devii un cercetător serios, la investigații cât mai ample. Evident, amplitudinea investigațiilor depinde de cât de mult vrea cercetătorul să ajungă la un rezultat, indiferent care ar fi acela, într-un mod cât mai onest posibil.
Eu cred că tu trebuie să asculți tot dialogul lui Țuțea cu reporterul TV și să observi că afirmația nu este deloc generală! Ascultă totuși tot ce spune Țuțea și vei vedea că m-am încadrat în contextul propus de Țuțea. Sau cel puțin așa am înțeles eu! Sigur că nu vreau să intru aici în noțiuni legate de “lumea dogmelor” și ”lumea normelor”! Tema ar depăși cadrul acestei discuții.
Bun.
Nu sunt deloc surprins! Să-ți dau un exemplu: Sintagma “Căutați mai întâi acizii grași și efectele lor nocive” și toate efectele unei diete îngrijite vi se va da pe deasupra!
Asta presupune o demonstrare a faptului că “acizii grași” există! Altfel, de ce-ai avea încredere într-o astfel de afirmație? Deci având demonstrația că acizii grași există, dacă vrei să ai o sănătate cât mai bună, o să încerci pe toate căile să-i elimini din dietă.
Tu spui:
“Deci cercetatorul emite stimuli sub diferite forme - cauta imparatia, practica dreptatea, il cauta pe dzeu, i se roaga - si obiectul cercetat raspunde. Din felul in care raspunde construiesti un model, etc”
Asta chiar că m-a pus pe spate! Omule! Ăștia nu-s stimuli!
1. Astea sunt reacții cauzate de faptul că ai reușit să afli (de la Dumnezeu) că El există, și, în consecință te străduiești să le practici!
2. Eu spuneam tocmai că metoda aceasta de cercetare, caracteristică cercetărilor în mediul nostru fizic, nu se potrivește în acest tip de cercetare! Existența lui Dumnezeu spuneam că nu se poate demonstra cu aceste mijloace!
Rugăciunea folosește la cu totul altceva. Medicii nu sunt oameni credincioși! Ei afirmă ceea ce afirmă pentru că, “dă bine la public”!
Isus Hristos, dacă a fost un personaj real și autentic în tot ceea ce a făcut ne-a învățat o singură rugăciune:
Matei 6:9 Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
Matei 6:10 vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Matei 6:11 Pâinea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mâine.) dă-ne-o nouă astăzi;
Matei 6:12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.);
Matei 6:13 şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
Observăm din text că rugăciunea se referea în principal la o conștientizare a unei
situații viitoare, o conștientizare a faptului de a fi
sfințit Numele lui Dumnezeu, de
a se face voia Tatălui atât în cer cât și pe pământ! Capra științei și varza credinței s-au împăcat întotdeauna, însă oamenii le-au învrăjbit!
Dacă presupunem de exemplu că Dumnezeu a creat universul nostru fizic și a pus Soarele în mijlocul axei de revoluție a planetelor sistemului nostru solar, nu văd de ce nu s-ar împăca cu propriile Lui legi. Că doar El le-a făcut!
Afişare Mesaje
