David,
Unde, punctual, ți sa părut că am considerat existența lui Dumnezeu axiomatică? Nu existența lui Dumnezeu am propus să o luăm drept axiomatică ci altceva!
Orice cercetare, de orice tip ar fi ea presupune elemente de axiomatică. Ele sunt trambulina (și numai trambulina) care ne poate sălta în zonele în care să putem avea cât mai multe certitudini. Deci, nu există cercetare serioasă și matură, fără elemente de axiomatică. Apoi, în decursul procesului de cercetare, pe măsură ce se înmulțesc datele legate de obiectul cercetat, axioma sau axiomele utilizate ca unelte de start se estompează încet încet, locul lor fiind luat de modele matematice, fizice, statistice, comportamentale etc... Dar la început n-ai încotro, trebuie să folosești axiomele.
Apoi, bagajul de cunoștințe acumulat de la predecesorii noștrii este absolut necesar.
Dacă îl cunoști, măcar din auzite, pe Isaac Newton, știi foarte bine că el nu și-a golit creierul de tot și de toate înainte de a pune la punct legile mecanicii cerești. Ce crezi că ar fi realizat el dacă nu ar fi avut nici cele mai elementare noțiuni în domeniul fizicii și matematicii? Nu-ți spun eu, că știi și tu răspunsul. Deci a plecat de la ceva!
Oare de ce crezi că australopitecii nu cunoșteau legile lui Kepler?
Dar dacă am presupune, ipotetic doar, că australopitecii ar fi avut bagajul de cunoștințe de care dispunea Kepler. Ce zici? Ar fi existat șansa ca vre-unul din ei să fi descoperit aceleași legi, calculul integral și multe altele? Eu zic că da. Și de ce exista această șansă? Pentru că n-ar fi pornit de la zero cunoștințe, nu-i așa? Deci axiomele și cunoștințele predecesorilor noștrii sunt absolut necesare!
Și, mare atenție! Eu, sub nici o formă n-am plecat de la axioma că există Dumnezeu! Dacă citeai cu atenție ai fi văzut că însuși nivelul tehnic al textului îndreptățește ideea că nu aș fi putut gândi în felul acesta! Deci nu te mai repezi înainte de a înțelege cât mai bine textul pe care vrei să-l comentezi! Pentru că am încrederea că poți evalua obiectiv un text, am nădejdea că vei mai reveni asupra lui!
Axioma (de fapt presupunerea) era următoarea: Dacă cumva (cuvântul “cumva” presupune doar o presupunere, nu o axiomă) Dumnezeu există, înseamnă... și acum vine axioma (care și ea poate fi tot o presupunere care să-mi ofere suportul pentru definirea și definitivarea comunicării): înseamnă că este foarte posibil să comunice cu noi. Iar dacă a făcut-o trebuie să detectăm în ce mod a făcut-o
Citat din textul meu:
“Apoi plecăm de la o axiomă pentru că n-avem încotro: Dumnezeu trebuie să fi comunicat cu noi sau măcar cu unii din noi prin unul din cele cinci simţuri pe care ni le-a dat când am fost creaţi. Este absurd să credem că Dumnezeu ne-a înzestrat cu şase simţuri, dar încearcă să comunice cu noi printr-un alt simţ”.
Reține, te rog: Atunci când vrei să demonstrezi existența lui Dumnezeu, este elementar de logic că nu poți pleca de la AXIOMA: DUMNEZEU EXISTĂ!!! Atunci, ce să mai demonstrezi?
Simțul tău critic te face să te grăbești. Trebuie să știi că există dovezi puternice atât împotriva existenței lui Dumnezeu cât și în favoarea existenței Lui!!! De aceea este necesar să efectuăm cercetări! Inițial, cantitatea de dovezi pro și contra te obligă (doar în cazul în care ești un cercetător imparțial) să aprofundezi cercetarea. De ce? Pentru că, chiar și doar ipotetic, ar putea exista “viață veșnică”! Iar această noțiune este atât de tentantă pentru mine încât mă străduiesc, pe de o parte să fiu cât mai imparțial și să mă liniștesc dacă voi constata că “viața veșnică” este doar teorie nefondată pe nimic științific, iar pe de altă parte nici să nu neglijez cercetarea în favoarea existenței “vieții veșnice” întrucât ea reprezintă absolut fără nici un dubiu “dorința oricărui om de pe această planetă”
Dar, în procesul cercetării, presupui doar că există, tocmai pentru a putea demonstra în mod științific că Dumnezeu există, SAU NU!!! Că dacă pleci de la ideea că nu există, nu mai văd rostul vre-unei cercetări! Deci, indiferent care va fi rezultatul cercetării, cercetătorul trebuie să plece de undeva!
Bun,
Acuma câteva cuvinte legate de ADEVĂRUL care trebuie revelat.
Când am făcut această afirmație, nu m-am referit la ADEVĂRURILE din lumea noastră materială! Aceste evenimente, fenomene, manifestări etc..., care reprezintă ADEVĂRURILE din lumea noastră materială, mai devreme sau mai târziu, cercetătorii le vor dezlega enigmele, deci ele sunt abordabile și deci sunt “descoperibile”, dacă-mi permiți expresia.
Eu mă refeream la noțiuni legate de lumea care este mai presus de lumea noastră materială (evident, dacă ea există cu adevărat), respectiv ADEVĂRUL LEGAT DE IEHOVA DUMNEZEU ȘI DE ÎMPĂRĂȚIA SA!!!
Acesta este ADEVĂRUL care consider eu, omul nu-l poate descoperi prin metode științifice obișnuite. El trebuie să fie neapărat revelat dinspre acea lume înspre noi! Dacă încercăm să aflăm ceva pe cont propriu, absolut sigur vom eșua!
http://tinutinu.wordpress.com/2011/10/26/de-ce-este-important-in-filosofie-stabilirea-unui-raport-intre-cercetator-si-obiectul-cercetat/ Deci tu critici ceva ce eu nu am susținut. Cred, ori că trebuie citit mai cu atenție, ori să-mi schimb eu exprimarea întrucât se constată că ea duce la confuzii în ceea ce privește înțelegerea mesajului transmis.
Iar propoziția ta: La fel, afirmatia ca "ADEVĂRUL nu poate fi decât revelat, total gratuita", este doar o simplă afirmație! Ea trebuie să fie însoțită de ceva explicații. Este într-adevăr posibil ca ea, propoziția, să fie total gratuită, dar nu știu dacă realizezi următorul lucru:
"CEL CE NU ȘTIE, NU ȘTIE CĂ NU ȘTIE! NUMAI CEL CE ȘTIE, ȘTIE CĂ CEL CE NU ȘTIE NU ȘTIE CĂ NU ȘTIE"
Deci dacă afirmația "total gratuită" este adevărată, în principal, primul care nu va înțelege acest lucru sunt eu, cel care am compus textul care conține afirmația gratuită! Că dacă înțelegeam faptul că este o afirmație "total gratuită" nu mai făceam această afirmație!
Asta înseamnă că EU SUNT cel care NU ȘTIU CĂ NU ȘTIU, și deci se impune soluția ca acela care ȘTIE CĂ NU ȘTIU să nu se rezume doar la a face o afirmație care nu demonstrează nimic, ci să facă comentarii pe marginea textului, tocmai pentru ca CEL CE NU ȘTIE să ajungă să înțeleagă DACĂ NU ȘTIE, DE CE NU ȘTIE!