Logic, suntem de acord ca scriitorul incearca sa dovedeasca superioritatea fiului vizavi de ingeri. Dar nu mai suntem de acord asupra modului in care o face. Tu zici ca fiul e superior pt. ca tronul lui e dzeu si dzeu e vesnic, deci domnia fiului e vesnica.
Cu alte cuvinte, tu spui ca vs. 10 e citat ca sa il intareasca pe 9, dar nu este deloc asa. Faptul ca Isus are tronul lui dzeu, in sine, dovedeste ca fiul e superior ingerilor - care ingeri sunt "slujitori". Observi contrastul? Ingerii: slujitori. Fiul: rege.
Dar tu vii si spui "a, pai nu e destul, Isus e superior pt ca e rege
si pentru ca e rege vesnic". Adica ingerii sunt regi temporari, Isus rege vesnic, ergo Isus e superior? Deci Logic, superioritatea lui Isus asupra ingerilor nu consta in caracterul cronometric al domniei lui, ca e vesnica sau temporara, ci ca este rege, iar ei sunt slujitori.
In alta ordine de idei, modul in care autorul citeaza iti contrazice teoria. Daca tot ce doreste scriitorul in vs. 10 este sa arate ca dzeu e vesnic (si deci si regalitatea lui Isus) atunci putea simplu sa citeze Psa 102:27, nu 102:25-27. Versetele 25 si 26 nu sunt citate de umplutura.
Deci de ce citeaza si 25-26?
"Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba."
Iti spun eu de ce. Seria argumentelor pe care scriitorul le aduce este de forma "carui inger i s-a zis oare cutare si cutare?".
Carui inger ii zice dzeu "tu esti fiul meu"? Despre care inger se zice "toti ingerii sa i se inchine"? Despre ingeri se zice "el ii face spirite-slujitori"
dar fiului i se zice "tronul tau e stabilit pe vecie" si i se mai zice "la inceput, doamne tu ai stabilit pamantul, si cerul este creatia mainilor tale, ele vor pieri dar tu nu ci ramai vesnic".
Fiului i se zice ca el a stabilit pamantul si cerul este creatia mainilor lui. In toate argumentele din capitolul 1 versetele citate se refera in mod direct la Isus. Dar tu zici acest model este intrerupt in vs. 10. Logic vorbind, si din felul in care autorul se exprima, vs. 10 nu face exceptie, constituie si el acelasi gen de argument direct la adresa la Isus ca si restul. Fiul e superior si pt. ca el e creator si ca este neschimbator si vesnic, in contrast cu creatia.
Am zis deja de doua ori: nu eu am ales sensul din urma ci lexiconul insusi. Dar tu zici ca nu am motivat. Asta-i unul din motive. Al doilea din nou, l-am mentionat deja (vs. 10): Activitatea de creatie este de fapt legata de creatia "cerurilor si a pamantului", nu a veacurilor.
La alegerea unui sens secundar de catre lexicon in acel verset ti-am raspuns. Am promis ca voi da si un exemplu.
Nu vad sa-mi fi raspuns. Ai zis:
Numerotarea sensurilor 1, 2, 3... in dictionare tine de ponderea/frecventa in folosire si daca cuvantul e de baza sau derivat. Deci daca alegi un sens enumerat mai la urma, nu o poti face fara a motiva bine in context de ce. Or tu nu ai motivat.
Ai zis ca eu n-am motivat, nu ca lexiconul nu ar fi motivat. Ai mai zis si altceva care-mi scapa? In sfarsit, argumentul ca daca un sens este primar atunci acela e sensul cuvantului din text este ilogic, si tu cam asta spui. Atunci nu mai exista sensuri secundare. Eu ti-am motivat de ce acela e sensul, pt ca lexiconul insusi o spune ca ala e sensul in cazul versetului respectiv. Si alte zeci de traduceri care traduc astfel.