Afişare Mesaje
Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.
Iată ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună în unitate!Deşi nu am citit broşura Să locuim împreună în unitate,* unitatea şi organizarea aceasta impecabilă este vizibilă cu ochiul liber (am vizitat şi eu Betelul în urmă cu câţiva ani, înainte de inaugurarea intrării dinspre strada Orzari). După cât se pare, avem motive rezonabile să credem că spiritul care animă, conduce, călăuzeşte şi întreţine organizaţia este prezent şi la Betel: mici rotiţe dinţate nevinovate, fără personalitate proprie, pline de zel şi dedicate serviciului într-o maşinărie complet neecologică din punct de vedere spiritual, care evacuează gazele de eşapament în interiorul carcasei, pentru ca din exterior totul să par curat, paradiziac, idealist. No wonder, fraţii tânjesc spre serviciul la Betel.
)
În Coloseni 1:16, au băgat în versiunea engleză [celelalte] în parantezeÎn versiunea repaginată în 2006 (ediţie care se găseşte şi în format PDF pe jw.org) parantezele drepte nu mai apar în text, iar fraţii chiar au motivat într-o scrisoare oficială de ce s-a recurs la eliminarea parantezelor.
Cred că şedinţa din 14 noiembrie 1979 a Corpului de Guvernare a fost un precursor al evenimentelor dramatice care au lovit puternic sediul în primăvara 1980, urmarea cărora a fost excluderea unor membri ai personalului pentru „apostazie“ şi demisia mea din Corp şi din personalul de la sediu.
În acea zi am tratat patru chestiuni minore; fiecare moţiune a fost adoptată cu unanimitate. Însă orice simţ al armoniei care ar fi putut exista a fost înlăturat repede printr‑o observaţie fierbinte. Grant Suiter a spus că ar dori să aducă în discuţie o chestiune despre care zisese că „se bârfeşte într‑o măsură considerabilă“. A spus că auzise rapoarte despre unii membri ai Corpului de Guvernare şi ai Departamentului de Redactare care au ţinut cuvântări în care au făcut comentarii care contraziceau învăţătura Societăţii şi acest lucru crea confuzie. A spus că mai auzise că unii membri ai familiei de la sediu rosteau exprimări precum: „Când va muri regele Saul lucrurile se vor schimba“.1
Nu auzisem din partea niciunui membru al familiei de la sediu vreo asemenea observaţie. Grant Suiter nu a spus de unde şi‑a obţinut informaţiile sau cine era sursa ‘bârfelor’ l‑a care s‑a referit, însă a devenit foarte tensionat şi atât cuvintele, cât şi mimica lui au reflectat sentimente puternice şi aprinse. Şi, pentru prima oară, atunci a ieşit la suprafaţă termenul „apostazie“ într‑o şedinţa a Corpului de Guvernare.
A urmat o discuţie destul de intensă, în care majoritatea membrilor au arătat că este pentru prima oară când aud astfel de lucruri. Când am luat cuvântul, am zis că ţinusem cuvântări peste tot în Statele Unite şi multe alte ţări şi nicăieri nu am declarat lucruri care să contrazică învăţăturile publicate ale organizaţiei. Erau cazuri rare când cuvântările prezentate de membrii Corpului de Guvernare nu erau înregistrate pe bandă de cel puţin o persoană, iar dacă s‑ar zice vreun lucru deplasat, dovada ar fi acolo. În acest caz, arătam eu, Corpul de Guvernare nu şi‑ar întemeia cunoştinţa referitoare la aceste lucruri pe nişte bârfe, căci sigur ar fi cineva care să scrie despre ele şi să pună întrebări. Am întrebat dacă Grant Suiter cunoaşte personal un asemenea caz, în care să fie implicat un membru al Corpului de Guvernare sau al Departamentului de Redactare. A spus doar că ‘se discută despre aceste lucruri’ şi că unii membri ai comitetelor filialelor, care participau la seminarii ţinute la sediu, spuneau că erau „confuzi“, fiindcă auziseră unele păreri contradictorii de la cei care conduceau cursurile.
Decizia a fost ca Comitetul pentru Învăţământ (acesta supraveghea seminariile) să facă investigaţii. La o şedinţă ulterioară, comitetul a raportat că nu se găsise nicio dovadă a lucrurilor despre care s‑a vorbit, iar singura „confuzie“ a bărbaţilor de la filiale a fost cu privire la o idee dezbătută într‑un curs condus de Carey Barber, membru al Corpului de Guvernare. El a tratat faptul că regatul lui Cristos a început să fie instaurat în 33 e.n., odată cu urcarea sa la cer, şi unora li s‑a părut greu să împace această idee cu învăţătura despre 1914.2 Rezolvarea acestei chestiuni a fost un acord ca toţi membrii Corpului de Guvernare să aibă grijă când vorbesc în ocaziile în care sunt repartizaţi; s‑a specificat clar în timpul şedinţei că acest lucru nu implică însă vreo încercare de a controla conversaţiile private ale membrilor, precum cele cu prietenii personali. Această poziţie din urmă nu a rezistat la test.
Discuţia mi s‑a părut semnificativă. Deşi Grant Suiter nu a arătat concret că ar cunoaşte un caz în care vreun membru al Corpului de Guvernare făcuse comentarii contrare învăţăturilor publicate în timp ce era în repartiţie, eu ştiam că unii puteau fi menţionaţi. Corpul analizase deja ocazia vizitei pe care o făcuse Albert Schroeder la unele filiale europene, când şi‑a prezentat părerea că expresia „această generaţie“ ar putea avea un sens diferit de cel publicat. Această informaţie ne‑a parvenit din mai multe surse. Era cunoscut şi faptul că preşedintele, Fred Franz, introdusese o nouă concepţie privitoare la „cheile regatului“, pomenite în Matei 16:19, atunci când preda anumite cursuri la Şcoala Galaad, iar această concepţie contrazicea învăţăturile publicate ale organizaţiei. Acest lucru s‑a făcut fără consultarea prealabilă a Corpului, iar concepţia nu a fost prezentată ca o sugestie, ci ca singurul punct de vedere corect.3 Clase întregi de absolvenţi ai Şcolii Galaad au mers în repartiţiile lor cu această nouă viziune, despre care ceilalţi fraţi nici măcar nu auziseră.
Niciunul din aceste cazuri nu a fost adus în discuţie în cadrul şedinţei Corpului de Guvernare, însă nu m‑am simţit deloc înclinat să o fac.4 Dar am simţit că exista o tendinţă ascunsă bine definită care, mai devreme sau mai târziu, avea să iasă la suprafaţă. Şi, fără îndoială, după ce avea să iasă, forţa sa nu urma să acţioneze împotriva unor astfel de persoane, ci împotriva mea, iar în afara Corpului, împotriva lui Edward Dunlap.
———
1 S‑au referit probabil la preşedintele corporaţiei (Fred Franz), întrucât unii credeau (în mod greşit) că preşedinţia reprezenta încă puterea de bază pe care o ocupase înainte de 1976.
2 Învăţătura oficială este că, în urma urcării sale la cer, Cristos a început să domnească în calitate de rege doar peste congregaţia sa; că abia în 1914 a preluat puterea deplină pentru a domni peste întreg pământul.
3 În cele din urmă, această interpretare a ajuns în faţa Corpului şi, după multe dezbateri, a fost în sfârşit aprobată (nu în unanimitate) şi publicată în Turnul de veghe din 1 octombrie 1979 (engl.), paginile 16–29. În limba română, articolele au apărut în Turnul de veghe din 1 februarie 1981, paginile 3–15.
4 La o întrunire (din Chicago, cred) a unor avocaţi şi medici Martori, un alt membru al Corpului de Guvernare, Grant Suiter, i‑a invitat să‑şi expună părerea despre cât e de potrivită poziţia pe atunci în vigoare a Societăţii privind folosirea termenului „slujitor ordinat“. Deşi el nu‑şi exprimase vreo atitudine de dezacord la acea întrunire, el şi‑a exprimat‑o în faţa Corpului, iar răspunsul care a urmat invitaţiei sale a arătat cu claritate că cei care au auzit‑o s‑au simţit liberi să critice poziţia de atunci.
Dragă sceptic de unde ai informaţia cu numărul unşilor din grafic, dacă apare în vreo publicaţie WTS, ai putea să ne dai sursa?
