Afişare Mesaje
121
Practici / Re: De ce crește numărul de „creștini unși”?
« : Noiembrie 08, 2011, 12:44:23 am »
Iată că Corpul de Guvernare merge şi mai departe cu limitarea numărului celor unşi.
Problema se pune în felul următor: "sclavul" nu are curajul să admită că 144 000 este simbolic. Iar logica îl ajută foarte mult: 12 triburi (ale unui Israel care nu e literal) × 12 000 (care, din nou, nu este literal, ba chiar este un simbol numeric care arată că "Israelul spiritual este organizat în mod echilibrat" — vezi re pag. 117) = 144 000 literal! Da, probabil la fel ca (-) × (-) = (+). Mă depăşeşte raţionamentul!
Dacă pornim de la ipoteza că 144 000 e simbolic, iar numărul generaţiilor suprapuse de unşi din 1914 până la Armaghedon e 2 şi nu nelimitat (după cum se gândeau unii în urma informaţiilor apărute în w08 2/15), există o singură soluţie: muşamalizarea şi negarea faptelor, la care distinsul şi numitul 'sclav' este expert doctor docens honoris pauza.
Buuun. Dar oare cum se poate renunţa la un aspect vizibil, precum numărul celor unşi, care an de an (cel puţin în ultimii 20 de ani) tot era publicat în Anuar? După cât se pare, dacă 1935, un an de referinţă care timp de 41 de ani era bătut în cuie, poate deveni istorie printr-un simplu articol de revistă, de ce să nu se adopte aceeaşi metodă şi pentru evidenţa celor unşi? Mai e însă o problemă. Este clar, logic şi biblic că 1935 nu este o dată stabilită de Scripturi pentru încheierea chemării cereşti. Nu e greu să concepi un articol pentru a combate ceva ce e din start o inepţie. Dar atunci când lucrurile sunt mult mai faptice, cum sunt cifrele şi rapoartele din Anuar, care se centralizează informatic şi sunt verificate de comitetele de serviciu ale congregaţiilor care raportează acele date (mă îndoiesc sincer ca vreun bătrân să umfle intenţionat numărul celor care se împărtăşesc din emblemele de la Comemorare), e greu să le combaţi. Aici intervine însă o tehnică veche de secole, din aria sofismelor (vezi, de pildă, În căutarea libertăţii creştine, engl., de la pagina 436 începând): atacul la persoană (ad hominem — un sofism prin care "sclavul" etichetează clasele de personae non gratae: apostaţi, oameni din lume şi cei care se pretind (indiferent că o fac pe bună dreptate sau nu) că au un anumit statut fără aprobarea 'sclavului'.
Punând cap la cap toate aceste principii, iese paragraful următor care a apărut în Turnul de veghe, ediţia de studiu, din august:
Comentarii suplimentare coming soon to a bulletin board near you!
P.S. Îmi cer scuze pentru tonul uşor sarcastic şi ironic, dar nu m-am putut abţine. Enjoy!
Problema se pune în felul următor: "sclavul" nu are curajul să admită că 144 000 este simbolic. Iar logica îl ajută foarte mult: 12 triburi (ale unui Israel care nu e literal) × 12 000 (care, din nou, nu este literal, ba chiar este un simbol numeric care arată că "Israelul spiritual este organizat în mod echilibrat" — vezi re pag. 117) = 144 000 literal! Da, probabil la fel ca (-) × (-) = (+). Mă depăşeşte raţionamentul!
Dacă pornim de la ipoteza că 144 000 e simbolic, iar numărul generaţiilor suprapuse de unşi din 1914 până la Armaghedon e 2 şi nu nelimitat (după cum se gândeau unii în urma informaţiilor apărute în w08 2/15), există o singură soluţie: muşamalizarea şi negarea faptelor, la care distinsul şi numitul 'sclav' este expert doctor docens honoris pauza.
Buuun. Dar oare cum se poate renunţa la un aspect vizibil, precum numărul celor unşi, care an de an (cel puţin în ultimii 20 de ani) tot era publicat în Anuar? După cât se pare, dacă 1935, un an de referinţă care timp de 41 de ani era bătut în cuie, poate deveni istorie printr-un simplu articol de revistă, de ce să nu se adopte aceeaşi metodă şi pentru evidenţa celor unşi? Mai e însă o problemă. Este clar, logic şi biblic că 1935 nu este o dată stabilită de Scripturi pentru încheierea chemării cereşti. Nu e greu să concepi un articol pentru a combate ceva ce e din start o inepţie. Dar atunci când lucrurile sunt mult mai faptice, cum sunt cifrele şi rapoartele din Anuar, care se centralizează informatic şi sunt verificate de comitetele de serviciu ale congregaţiilor care raportează acele date (mă îndoiesc sincer ca vreun bătrân să umfle intenţionat numărul celor care se împărtăşesc din emblemele de la Comemorare), e greu să le combaţi. Aici intervine însă o tehnică veche de secole, din aria sofismelor (vezi, de pildă, În căutarea libertăţii creştine, engl., de la pagina 436 începând): atacul la persoană (ad hominem — un sofism prin care "sclavul" etichetează clasele de personae non gratae: apostaţi, oameni din lume şi cei care se pretind (indiferent că o fac pe bună dreptate sau nu) că au un anumit statut fără aprobarea 'sclavului'.
Punând cap la cap toate aceste principii, iese paragraful următor care a apărut în Turnul de veghe, ediţia de studiu, din august:
Citat din: w11 8/15 pag. 22
Participanţi la Comemorare. Această rubrică indică numărul total al persoanelor botezate care se împărtăşesc din simboluri cu ocazia Comemorării. Dar reprezintă acest total numărul celor unşi de pe pământ? Nu neapărat. Sub efectul unor credinţe religioase din trecut sau al unui dezechilibru mintal ori emoţional, unii ar putea crede în mod eronat că au speranţă cerească. Din acest motiv, noi nu putem şti numărul exact al celor unşi de pe pământ, şi nici nu e nevoie să-l ştim. Corpul de Guvernare nu păstrează evidenţa tuturor celor care se împărtăşesc.
Comentarii suplimentare coming soon to a bulletin board near you!
P.S. Îmi cer scuze pentru tonul uşor sarcastic şi ironic, dar nu m-am putut abţine. Enjoy!