Sunt interesat de parerile ateistilor (includ aici si agnosticii) de pe forum privind nihilismul moral si eventual care ar fi implicatiile asupra
Problemei raului.
Moral Nihilist: The Intellectually Honest AtheistA fost observatia mea ca multi ateisti sunt in confuzie cu subiectul moralitatii si eticii. Prin confuzie vreau sa spun ca nu au o consecventa interna cu lucrurile pe care le cred. In acest clip voi arata ca progresia logica a ateismului in privinta eticii conduce la nihilism. Oricat de neplacut ar putea parea sa ma refer la moralitate ca la o iluzie, ateistul onest intelectual trebuie sa faca aceasta pentru a mentine o consecventa interna cu sistemul crezurilor sale. Mai intai o definire a termenilor. Moralitatea si etica este o descriere a valorilor si comportamentelor pe care cineva trebuie sa le posede. Nu este doar o descriere a comportamentului care este, ci mai degraba a comportamentului ce trebuie sa fie. Sa definesti etica doar simplu, ca fiind un tip de comportament, in nici un fel aceasta nu inseamna ca cineva trebuie sa se comporte in acel fel. Un filozof faimos, David Hume, a evidentiat ca: este imposibil logic sa rezulte un
trebuie dintr-un
este, sau o valoare dintr-un fapt. Astfel, desi ai putea descrie altruismul, compasiunea, bunatatea ca, comportament etic, de fapt tu doar descrii un tip de comportament care este, in loc sa areti ca cineva ar trebui sa se comporte astfel. Este important de inteles corect ca etica si moralitatea sunt bazate pe cum lucrurile ar trebui sa fie. Sa spui ca a da hrana celor fara casa este amabil, este complet diferit de a spune ca cineva ar trebui sa dea mancare celor fara casa. Afirmatia: "a da mancare celor fara casa este amabil", este un fapt; dar a scoate o valoare din aceasta, spunand ca "a fi amabil" este o valoare ce trebuie pretuita si mentinuta, aceasta nu deriva logic din faptul ca "a da mancare celor fara casa este amabil". De exemplu, am putea spune afirmatia ca: "a batea pe cei fara casa ca distractie este nemilos" este un fapt; ai putea apoi spune ca ar trebui sa pretuim a fi nemilos deoarece este un fapt ca "a batea pe cei fara casa ca distractie este nemilos"? Nu, deoarece doar se fac afirmatii privind fapte, din care nu pot rezulta valori. Deci moralitatea, nu-i despre ce este, ci despre ce ar trebui sa fie. Asadar a-ti omori prietenul cu sange rece este un fapt, este ceea ce este, moralitatea se refera la daca ar fi trebuit sau nu, sa faci aceasta. Si sa nu uitam, a spune ca ar trebui sa faci asta sau alta, este total diferit de afirmatia subiectiva: "eu prefer sa fac asta sau alta". De exemplu: "eu prefer friptura, in loc de gaina", aceasta nu inseamna ca cineva ar trebui sa manance friptura. Sunt multi nihilisti care inteleg lucrurile acestea si sunt de acord cu ele, dar vor spune ca prefera ca oamenii sa fie amabili si ca nu le place deloc crima, dar recunosc ca acestea sunt preferintele lor subiective si nu cred in nici o moralitate. Preferintele subiective nu reprezinta domeniul moralitatii si eticii. Asadar, daca esti un ateist si nu crezi in moralitate, atunci crezul tau privind moralitatea este in consecventa cu ateismul tau. Dar cum ramane cu ateistii care cred ca moralitatea este un lucru real? Ca exista un lucru pe care sa-l numim comportament bun sau rau. Ca oamenii ar trebui sa se comporte intr-un anumit fel. Sunt multi ateisti care fac argumentul ca un atesit este o persoana mai buna decat un credincios, deoarece un ateist face lucruri bune de dragul banatatii, decat de a incerca sa evite iadul, sau nonsensuri de genul acesta. De asemenea fac referire la multe lucruri oribile care s-au facut in numele religiei, ca fiind rele si care ar fi trebuit evitate. Evident toate aceste lucruri fac aluzie la un crez ca exista un sistem de moralitate la care cineva ar trebui sa adere. Astfel, exista cateva idealuri predominante pe care ateistii le sustin ca dovada pentru existenta realitatii moralitatii, ca exista un cod moral la care toti ar trebui sa adere. Sunt mai multe, eu voi vorbi doar de cele mai importante, insa toate sufera de aceeasi eroare logica. Voi incepe cu Psihologia Evolutionara, care afirma ca am evoluat sa avem anumite caracteristici, a fi ingaduitori unii cu altii etc, ceea ce ne-a ajutat sa supravietuim, si de aceea noi ar trebui fim ingaduitori. Problema cu aceasta este la fel ca mai sus: din fapt (ca am evoluat cu anumite calitati) nu rezulta valoarea (ca acele calitati trebuie pretuite). Umanismul greseste intr-un mod similar. Acesta pretuieste etica traditionala, cum ar fi viata in locul mortii, placere in locul durerii, libertate in locul sclaviei etc. Umanismul sustine ca valorile trebuie bazate pe empatie. Totusi aceasta este o logica circulara, din moment ce incearca sa demonstreze ca valorite derivate din empatie sunt cele mai bune cu presupunerea ca empatia este cea mai buna valoare. Daca cineva alege sa nu pretuiasca empatia deloc, atunci umanismul este complet fara sens. Empatia este doar una din multele caracteristici pe care le avem, iar ideea ca cineva ar trebui s-o pretuiasca este pur subiectiva. Astfel tot umanismul este complet subiectiv si nu are nici o baza pentru o moralitate reala, doar preferinte subiective. Astfel un ateist onest intelectual ar putea sa fie in continuare un umanist atat timp cat recunoaste ca acesta este un ideal subiectiv, ce nu contine un sens sau valoare mai reala decat oricare alt ideal care a existat vreodata. Trebuie privit doar ca ceva ce este preferat, si nu ca ceva obiectiv mai bun decat orice altceva.
Imperativul Categoric sau Regula de Aur, ca ar trebui sa-i tratezi pe altii cum ai vrea sa fi tratat, de asemenea presupune ca empatia e cea mai buna valoare... Ateistul onest intelectual trebuie sa ajunga la concluzia ca moralitatea este o iluzie, toate idealurile de moralitate sunt preferinte subiective si daca cineva se intampla sa creada diferit, ei nu fac nimic obiectiv rau.
Afişare Mesaje
