Domnule Dagothur,exista dovezi ca dupa"moarte"este CVA ce mere mai departe,dar nu au ajuns toata lumea la ele.Cum spunea si Einstein:"imaginatia este singura noastra limita."Limita cladita de fiecare in parte in ce privesc punctele de vedere ce constituie convingeri relevante sau mai putin relevante.De unde si atatea religii ce se invart in jurul propriei cozi.
Ba nu există nici o dovadă, ci doar speranțe, bănuieli și mărturii fabricate.
M-am uitat, Silviule, peste link-urile alea și nu văd absolut nici o dovadă că ar exista viață după moarte. Văd că se vorbește mai mult despre faptul că există cazuri de moarte temporară, când pacientul e în stop cardio-respirator suficient de mult încât să nu intre în moarte cerebrală, precum și despre cazurile de comă profundă și prelungită, DAR oare aia e o moarte reală? Nu, deoarece neuronii umani pot supraviețui peste 2 minute fără oxigen și hrană, iar în cazurile de comă profundă și prelungită neuronii par să fie doar adormiți. E o stare asemănătoare morții, dar nu e moarte. Așa cum un om căzut în demență adâncă, ajuns o legumă care nu poate raționa, ci doar face pe el și se lovește cu capul de un perete, pare doar că trăiește, dar aia nu e viață.
Repet pentru a n-șpea mia oară: metoda științifică presupune printre altele cercetarea unor ipoteze neverosimile în ideea că nimic nu poate fi eliminat dinainte din căutarea adevărului. Același om de știință care a susținut o idee științifică anul trecut, care a cercetat-o cât a știut el de bine, care a făcut experimente ca să verifice ipoteza, poate - anul acesta - să fie cel mai mare inamic al acelei idei. De ce? Pentru că după criteriile lui și după cât a cercetat-o acum i se pare falsă. O idee devine adevăr științific abia după ce trece testul timpului și după ce mai mulți oameni de știință o amușină și li se pare că miroase a adevăr. Așa e cu teoria relativității, de exemplu. A fost doar o teorie pentru Einstein, dar acum e adevăr științific. Nimic nu e mai rapid ca fotonul, s-a demonstrat. Și teoria evoluției a fost doar teorie pentru pionierii ei, dar acum e adevăr științific. Că nu le place asta pupătorilor de icoane, e treaba lor. Orice vrabie moare pe limba ei.
Ba nu există nici o dovadă, ci doar speranțe, bănuieli și mărturii fabricate.
M-am uitat, Silviule, peste link-urile alea și nu văd absolut nici o dovadă că ar exista viață după moarte. Văd că se vorbește mai mult despre faptul că există cazuri de moarte temporară, când pacientul e în stop cardio-respirator suficient de mult încât să nu intre în moarte cerebrală, precum și despre cazurile de comă profundă și prelungită, DAR oare aia e o moarte reală? Nu, deoarece neuronii umani pot supraviețui peste 2 minute fără oxigen și hrană, iar în cazurile de comă profundă și prelungită neuronii par să fie doar adormiți. E o stare asemănătoare morții, dar nu e moarte. Așa cum un om căzut în demență adâncă, ajuns o legumă care nu poate raționa, ci doar face pe el și se lovește cu capul de un perete, pare doar că trăiește, dar aia nu e viață.
Repet pentru a n-șpea mia oară: metoda științifică presupune printre altele cercetarea unor ipoteze neverosimile în ideea că nimic nu poate fi eliminat dinainte din căutarea adevărului. Același om de știință care a susținut o idee științifică anul trecut, care a cercetat-o cât a știut el de bine, care a făcut experimente ca să verifice ipoteza, poate - anul acesta - să fie cel mai mare inamic al acelei idei. De ce? Pentru că după criteriile lui și după cât a cercetat-o acum i se pare falsă. O idee devine adevăr științific abia după ce trece testul timpului și după ce mai mulți oameni de știință o amușină și li se pare că miroase a adevăr. Așa e cu teoria relativității, de exemplu. A fost doar o teorie pentru Einstein, dar acum e adevăr științific. Nimic nu e mai rapid ca fotonul, s-a demonstrat. Și teoria evoluției a fost doar teorie pentru pionierii ei, dar acum e adevăr științific. Că nu le place asta pupătorilor de icoane, e treaba lor. Orice vrabie moare pe limba ei.

memorat
bine ai revenit in forta
nu ma pripesc cu concluziile despre un om ;am rabdarea s-al cunosc mai bine si in special calitatile lui, ca defecte avem toti.

