În America este însă pe dos, şi de aici probabil s-a format la martori înţelegerea că creştinătatea nu crede în înviere.
Credinţa este cea mai importantă, şi prin credinţa unui om, prin credincioşia lui Avraam s-a făgăduit tuturor neamurilor făgăduinţa învierii despre care am auzit mai târziu prin Mesia şi prin apostoli.
Important este să ne străduim să intrăm în Împărăţia care vine, în Cetate, asa cum e scris în Evrei 11:3-10: "Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin Cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd.
Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin credinţă grăieşte şi azi, deşi a murit.
Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu.
Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.
Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie (arcă) spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor.
Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.
Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;
Căci aştepta Cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu."
Şi într-adevăr am auzit zilele acestea la radio (la un post local nu pe net) predici contra învierii în care duhurilr amagitoare care ţin în adormire lumea ia facut pe predicatori să mearga dupa învatături americane sau mai bine zis new-yorkeze, o altă cetate. Se spunea că "Avraam, Isaac şi Iacov nu sunt morti", deşi trupurile lor sunt acum în mormant, de parcă sustineau învăţătura înlocuitoare cu trupuri surogate, care este pe placul celor care nu respectă legea sângelui şi sunt adepţi ai trasplantelor de sânge, organe şi ţesuturi sau păr cu material genetic uman ori animal. Pentru aceştia s-au facut modificarile genetice la animale şi acum omenirea e lovita de boli care se transmit şi pentru care nu se găsesc leacuri care să poată fi aplicate la orice om.
În realitate Mesia a vorbit de învierea literară, pentru că pe farisei şi saducei nu-i interesa sa-L contrazică cum sau unde este păstrat sufletul ci se certau legat de învierea acestui trup supus putrezirii.
Avem ca exemplu credinţa sutasului roman, din cauza căruia Mesia a dezvaluit o taina şi anume că Avraam, Isaac, şi Iacov vor avea parte de prima înviere şi vor intra în Împaraţia Cerurilor acestui pământ unde cei dintre neamuri vor veni şi vor sta la masa cu ei:
Matei 8:5-11: "Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El:
Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor".
Întrebarea fariseilor şi saducheilor era "La înviere" femeia care se recasatoreste a cui sotie va fi, prin care încercau să rezolve doua certuri, daca femeile care se recasatoresc mai pot fi mantuite si daca mai conteaza cine era femeie ori barbat înainte, iar saducheii încercau să combată că va fi învierea şi de aceea ia rătăcit pe farisei cu aceste întrebari.
Mesia nu spune ca patriarhii sunt vii si de aceea pentru Dumnezeu care cerceteaza toate veacurile "Avraam, Isaac si Iacov nu sunt morti" ci a vorbit din punct de vedere al trupului supus putrezirii şi din punct de vedere al suflarii de viaţă sau al sufletului ţinut aici în cer de către cele patru vanturi care sufla peste întreg pământul.
Matei 22:29-32: "Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
"Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.
În evanghelia dupa Ioan ca in Apocalipsa s-a notat si cum va fi la A Doua Înviere când vor învia pentru Judecata veacului de apoi şi cei care vor fi judecati nu pentru credinţă ci pentru faptele lor -
Ioan 5:28-29: "Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
Dar Avraam nu este socotit neprihanit prin fapte ca sa fie înviat la a Doua Înviere pentru Judecată, ci este al lui Mesia pentru ca este neprinhanit prin credinţă şi are deci parte de Prima Înviere.
Cum anume a fost încercată credincioşia lui Avraam ?
Facerea 22:1-5: După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: "Avraame, Avraame!" Iar el a răspuns: "Iată-mă!"
Şi Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!"
Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.
Iar a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela.
Atunci a zis Avraam slugilor sale: "Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi, închinându-ne, ne vom întoarce la voi".
Aici patriarhul devine inconstient de cerinta lui Dumnezeu care profeteste prin Avraam fara al lasa sa inteleaga el insusi ci doar martorilor oculari care l-au insotit pana la o distanta de unde se putea vedea in departare locul unde era piatra pentru jertfa.
Facerea 22:6-8: "Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul şi cuţitul şi s-au dus amândoi împreună.
Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: "Tată!" Iar acesta a răspuns: "Ce este, fiul meu?" Zis-a Isaac: "Iată, foc şi lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?"
Avraam însă a răspuns: "Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!" Şi s-au dus mai departe amândoi împreună.
Din nou Dumnezeu vorbeste prin Avraam profetind ca Dumnezeu se va ingriji de o oaie pentru jertfa.
Facerea 22:9-14: Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.
Atunci Îngerul DOMNULUI a strigat către el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!"
Iar îngerul a zis: "Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău".
Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.
Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă şi de aceea se zice astăzi: "În munte DOMNUL Se arată".
Apostolul Iacov scrie în epistola s-a despre Avraam, Iacov 2:21: "Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?"
Iar apostolul Pavel scrie răspunzând în Evrei 11:17: "Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!".
Astfel prin credinţă şi nu prin fapte, nu prin jertfirea berbecului, Avraam a primit făgăduinţa ca prin neamul său să se nască Singurul Fiul al lui Dumnezeu, cel pe care Dumnezeu la trimis în lume să se nască din femeie şi să moară, din iubire pentru om, şi ca prin El să fie binecuvântate toate seminţiile pământului care primesc prin El răscumpărarea de pe acest pământ şi izbăvirea din acest veac în veacul viitor când vor putea sta la masă cu Avraam în împărăţia cerurilor.
Facerea 22:15-18: "Şi a strigat a doua oară Îngerul DOMNULUI din cer către Avraam şi a zis:
"Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Iahve, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine, de aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi; şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu".
Ascultarea de Dumnezeu prin credinţă este modul prin care El poate vedea ce este în inima omului, şi care sunt trăirile unui om atunci când este încercat.
Nu este altă "veste bună" decat aceasta a dobândirii izbavirii în Împaratia lui Dumnezeu, prin intrarea în aceasta Cetate făcută de Dumnezeu unde moartea nu mai are nici o putere asupra cărnii care a fost blestemată din cauza păcatului omului care a fost scos din grădină, pe acest pământ.
Subiect: Invierea cu ce scop? (Citit de 42928 ori)
lycurgos
memorat
...or mai fi sanse sa se trezeasca?....A da, dovada vie sintem noi 
