Astfel, evanghelia lui Marcu (recunoscuta de eruditi ca fiind prima dpdv cronologic) il prezinta pe Ioan ca fiind un predicator independent, care nu afirma ca Isus este cel care urmeaza sa vina dupa el; pt Ioanul lui Marcu, Isus este doar un alt necunoscut care sta la coada sa fie botezat pt. iertarea pacatelor, si nu aude vocea din cer, nici nu vede nici un spirit sfant coborand cica peste Isus. Marcu insa are grija sa-l faca pe Botezator sa spuna ca nu el e Mesia (tocmai inversul a ceea ce discipolii de azi ai Botezatorului cred, si ceea ce probabil credeau discipolii lui si in sec. I - Lu 3:15).
Mai departe urmeaza evanghelia lui Matei, unde scriitorul anonim incearca sa repare omisiunea primei evanghelii: Botezatorul recunoaste deja aici ca Isus este Acela. Ca sa repare si jena faptului ca Isus a fost botezat de Ioan si nu invers, Botezatorul mateian protesteaza spunand ca de fapt el, Botezatorul, are nevoie sa fie botezat de Isus, nu invers. Dar Isus afirma (in mod ciudat) ca astea sunt formalitatile de indeplinit, si Isus *ii permite* Botezatorului sa-l boteze. Deasemenea, vocea din cer acum este adresata multimii prezente, nu doar lui Isus ca in prima evanghelie.
Luca merge si mai departe. Repeta si el in linii mari ce spune Marcu si Matei, dar se ajunge deja la a evita sa se spuna ca Botezatorul este acela care l-a botezat pe Isus. Scriitorul alege in loc sa spuna ca pur si simplu "Isus a fost botezat si el". Apoi nasterea lui Ioan o fi fost miraculoasa, dar nasterea lui Isus este mult mai miraculoasa. Luca nu se multumeste cu atat, ci trebuie sa accentueze faptul ca Ioan i-a fost inferior lui Isus, inventand episodul in care nenascutul Ioan salta de bucurie in pantecele mamei lui cand Isus (care nu tresalta de bucurie, ca un suveran) cel nenascut il viziteaza prin gravida Maria. Mama lui Ioan o numeste pe mama lui Isus "mama domnului meu". Intreg episodul calatoriei Mariei catre Elisabeta este doar un laitmotiv pt. a-l face pe Botezator inferior lui Isus, inca o incercare de a rescrie istoria.
Pe cand ajungem la ultima evanghelie dpdv cronologic (scrisa cam la 3 decenii dupa prima), Ioan Botezatorul nu mai este Botezator. Este simplu "Ioan". De fapt, Isus nici nu mai este botezat de Ioan, ci singura lui functie este de a "admite, si nu a nega", raspicat, cu propria lui gura, ca nu el este Mesia, ca Isus este Mielul lui Dzeu, ca Isus desi a aparut dupa el, a existat inaintea lui, ca singura lui functie a fost aceea ca Isus sa fie aratat lumii. Ca el a vazut clar cum spiritul s-a coborat pe el ca un porumbel. Ca el marturiseste ca Isus este Fiul lui Dzeu, ca importanta lui trebuie sa se micsoreze dar a lui Isus sa creasca. De cate ori Ioan isi deschide gura, afirma superioritatea de netagaduit a lui Isus, si ca el Ioan, este doar unul trimis sa-i pregateasca calea ca un slujitor umil al lui Isus.
Subiect: Evolutii in teologia crestina primitiva (Citit de 13834 ori)
David
memorat
De fapt toate aceste povesti au fost scrise ca sa-i convinga pe discipolii caposi ai Botezatorului sa-si abandoneze opozitia fata de Isus si sa devina crestini. Ce motiv ar mai avea ei sa n-o faca, cand crestinii aveau documente scrise in care stapanul lor isi recunostea cu gura lui inferioritatea? 
