Arhivă statică read-only — forumul și-a încheiat activitatea. Nu se mai pot posta mesaje. martorii-lui-iehova.ro

Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Mesaje - pavel

Pagini: 1 [2] 3
16
Discuții libere / Nihilismul moral
« : Septembrie 01, 2012, 04:36:50 pm »
Sunt interesat de parerile ateistilor (includ aici si agnosticii) de pe forum privind nihilismul moral si eventual care ar fi implicatiile asupra Problemei raului.

Moral Nihilist: The Intellectually Honest Atheist
A fost observatia mea ca multi ateisti sunt in confuzie cu subiectul moralitatii si eticii. Prin confuzie vreau sa spun ca nu au o consecventa interna cu lucrurile pe care le cred. In acest clip voi arata ca progresia logica a ateismului in privinta eticii conduce la nihilism. Oricat de neplacut ar putea parea sa ma refer la moralitate ca la o iluzie, ateistul onest intelectual trebuie sa faca aceasta pentru a mentine o consecventa interna cu sistemul crezurilor sale. Mai intai o definire a termenilor. Moralitatea si etica este o descriere a valorilor si comportamentelor pe care cineva trebuie sa le posede. Nu este doar o descriere a comportamentului care este, ci mai degraba a comportamentului ce trebuie sa fie. Sa definesti etica doar simplu, ca fiind un tip de comportament, in nici un fel aceasta nu inseamna ca cineva trebuie sa se comporte in acel fel. Un filozof faimos, David Hume, a evidentiat ca: este imposibil logic sa rezulte un trebuie dintr-un este, sau o valoare dintr-un fapt.  Astfel, desi ai putea descrie altruismul, compasiunea, bunatatea ca, comportament etic, de fapt tu doar descrii un tip de comportament care este, in loc sa areti ca cineva ar trebui sa se comporte astfel. Este important de inteles corect ca etica si moralitatea sunt bazate pe cum lucrurile ar trebui sa fie. Sa spui ca a da hrana celor fara casa este amabil, este complet diferit de a spune ca cineva ar trebui sa dea mancare celor fara casa. Afirmatia: "a da mancare celor fara casa este amabil", este un fapt; dar a scoate o valoare din aceasta, spunand ca "a fi amabil" este o valoare ce trebuie pretuita si mentinuta, aceasta nu deriva logic din faptul ca "a da mancare celor fara casa este amabil". De exemplu, am putea spune afirmatia ca: "a batea pe cei fara casa ca distractie este nemilos" este un fapt; ai putea apoi spune ca ar trebui sa pretuim a fi nemilos deoarece este un fapt ca "a batea pe cei fara casa ca distractie este nemilos"? Nu, deoarece doar se fac afirmatii privind fapte, din care nu pot rezulta valori. Deci moralitatea, nu-i despre ce este, ci despre ce ar trebui sa fie. Asadar a-ti omori prietenul cu sange rece este un fapt, este ceea ce este, moralitatea se refera la daca ar fi trebuit sau nu, sa faci aceasta. Si sa nu uitam, a spune ca ar trebui sa faci asta sau alta, este total diferit de afirmatia subiectiva: "eu prefer sa fac asta sau alta". De exemplu: "eu prefer friptura, in loc de gaina", aceasta nu inseamna ca cineva ar trebui sa manance friptura. Sunt multi nihilisti care inteleg lucrurile acestea si sunt de acord cu ele, dar vor spune ca prefera ca oamenii sa fie amabili si ca nu le place deloc crima, dar recunosc ca acestea sunt preferintele lor subiective si nu cred in nici o moralitate. Preferintele subiective nu reprezinta domeniul moralitatii si eticii. Asadar, daca esti un ateist si nu crezi in moralitate, atunci crezul tau privind moralitatea este in consecventa cu ateismul tau. Dar cum ramane cu ateistii care cred ca moralitatea este un lucru real? Ca exista un lucru pe care sa-l numim comportament bun sau rau. Ca oamenii ar trebui sa se comporte intr-un anumit fel. Sunt multi ateisti care fac argumentul ca un atesit este o persoana mai buna decat un credincios, deoarece un ateist face lucruri bune de dragul banatatii, decat de a incerca sa evite iadul, sau nonsensuri de genul acesta. De asemenea fac referire la multe lucruri oribile care s-au facut in numele religiei, ca fiind rele si care ar fi trebuit evitate. Evident toate aceste lucruri fac aluzie la un crez ca exista un sistem de moralitate la care cineva ar trebui sa adere. Astfel, exista cateva idealuri predominante pe care ateistii le sustin ca dovada pentru existenta realitatii moralitatii, ca exista un cod moral la care toti ar trebui sa adere. Sunt mai multe, eu voi vorbi doar de cele mai importante, insa toate sufera de aceeasi eroare logica. Voi incepe cu Psihologia Evolutionara, care afirma ca am evoluat sa avem anumite caracteristici, a fi ingaduitori unii cu altii etc, ceea ce ne-a ajutat sa supravietuim, si de aceea noi ar trebui fim ingaduitori. Problema cu aceasta este la fel ca mai sus: din fapt (ca am evoluat cu anumite calitati) nu rezulta valoarea (ca acele calitati trebuie pretuite). Umanismul greseste intr-un mod similar. Acesta pretuieste etica traditionala, cum ar fi viata in locul mortii, placere in locul durerii, libertate in locul sclaviei etc. Umanismul sustine ca valorile trebuie bazate pe empatie. Totusi aceasta este o logica circulara, din moment ce incearca sa demonstreze ca valorite derivate din empatie sunt cele mai bune cu presupunerea ca empatia este cea mai buna valoare. Daca cineva alege sa nu pretuiasca empatia deloc, atunci umanismul este complet fara sens. Empatia este doar una din multele caracteristici pe care le avem, iar ideea ca cineva ar trebui s-o pretuiasca este pur subiectiva. Astfel tot umanismul este complet subiectiv si nu are nici o baza pentru o moralitate reala, doar preferinte subiective. Astfel un ateist onest intelectual ar putea sa fie in continuare un umanist atat timp cat recunoaste ca acesta este un ideal subiectiv, ce nu contine un sens sau valoare mai reala decat oricare alt ideal care a existat vreodata. Trebuie privit doar ca ceva ce este preferat, si nu ca ceva obiectiv mai bun decat orice altceva. Imperativul Categoric sau Regula de Aur, ca ar trebui sa-i tratezi pe altii cum ai vrea sa fi tratat, de asemenea presupune ca empatia e cea mai buna valoare... Ateistul onest intelectual trebuie sa ajunga la concluzia ca moralitatea este o iluzie, toate idealurile de moralitate sunt preferinte subiective si daca cineva se intampla sa creada diferit, ei nu fac nimic obiectiv rau.

17
Cafenea / Re: De toate....pentru noi.
« : August 19, 2012, 10:22:36 pm »
Te referi la "bine"? Oricum, dezvolta un pic.

18
Cafenea / Re: De toate....pentru noi.
« : August 19, 2012, 09:15:20 pm »
Mda, clasicul raspuns, Creatorul are dreptul sa faca ce vrea cu creatia iar creatia nu are dotarea necesara ca sa inteleaga ca de fapt tot ce face e "bine". Pt. mine e "bine" doar daca presupusul Creator nu-i chiar asa de puternic, ori bun... dar atunci nu-i Zeul pe care sa-l "slavesc". Oricum, daca ar exista sunt sigur ca n-are nici o vina ... deoarece sigur n-are "liber arbitru" :))

19
Discuții libere / Re: liberul arbitru
« : August 07, 2012, 02:48:05 pm »
Cine-i interesat si stie engleza poate descarca cartea lui Sam Harris despre liberul arbitru de aici.

20
Cafenea / Re: muzica.ce va place?
« : Martie 31, 2012, 10:39:00 pm »
frumos duetu... mi-a adus aminte de un duet (nu-l mai gasesc, dar sunt altele pe youtube) pt. Rapsodia Maghiara nr.2 de Liszt.  :)

23
Cafenea / Re: muzica.ce va place?
« : Martie 26, 2012, 11:08:25 pm »
inca o piesa care sper sa va placa  :-*
Lindsey Stirling - Song of the Caged Bird -
Din comentariul celui care a incarcat clipul se pare ca este o compozitie din alte melodii ale lui Lindsey facuta cu aprobarea ei (?).

24
Cafenea / muzica
« : Martie 24, 2012, 06:50:08 pm »
The Cello Song - Bach is back (with 7 more cellos) - The Piano Guys
Michael Meets Mozart - 1 Piano, 2 Guys, 100 Cello Tracks - The Piano Guys
tot de la acel canal: Moonlight - Electric Cello (Inspired by Beethoven) / Nearer My God to Thee (for 9 cellos) ...nu ca as crede in vreun d-zeu  ;) ...

Spontaneous Me Lindsey Stirling
Dubstep Violin- Lindsey Stirling- Crystallize
tot de la acel canal: Transcendence Music Video - Lindsey / Electric Daisy Violin / River Flows In You / Shadows ...

A Bird Came Flying - ANNE - vanschothorst - HARP
Vivaldi, Le Quattro Stagioni / The Four Seasons
Liszt - Mephisto Walz No.1
Beethoven piano concerto 1 (complete)
Concertul de inceput de an al filarmonicii Vieneze (aici extras din 2011):
Joseph Hellmesberger - Zigeunertanz aus Die Perle von Iberien (Vienna 2011 New Year Concert)

Sper ca n-am suparat pe nimeni ca am pus atatea link-uri.  ;D

25
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Ianuarie 16, 2012, 08:59:16 pm »
​
Citat
Cum infinitul nu este un număr real, în acest sistem 1/∞ este nedefinit.
Expresia poate fi uşor definită în mulţimea barată a numerelor reale, adică mulţimea numerelor reale la care se adaugă cele două infinituri, pozitiv şi negativ.
Operaţiile ce includ infinitul, definite în acea mulţime, pot fi înţelese ca prescurtări ale formulărilor cu limite.

26
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Ianuarie 15, 2012, 10:39:56 pm »
o infinitate de nimicuri nu este obligatoriu tot un nimic!
1/∞=0, este adevărat în contextul limitelor. Dar însemnătatea expresiei este că tinde spre 0 nu că este 0. Cum infinitul nu este un număr real, în acest sistem 1/∞ este nedefinit. O proprietate/regulă a acestui sistem este că orice număr înmulţit cu zero dă rezultat zero. Sunt sisteme de numere unde 1/∞ este un număr infinitezimal, însă acolo sunt şi mai multe numere infinite.

PS: Încă nu m-am hotărât cum să răspund la discuţia cu simularea şi in/determinismul.  :-\

27
Prezintă-te / Re: Sunt dilema1212
« : Ianuarie 15, 2012, 07:07:29 pm »
O mică observaţie:
Primii crestini nu se conduceau dupa ceea ce astazi numim noul testament - in parte pt. ca el nu exista inca; nici dupa ce primele carti din el incep a fi scrise (epistolele lui Pavel) ele nu au fost considerate de catre contemporanii scriitorilor ca fiind "sfinte" ori "inspirate de dzeu". Evangheliile insesi sunt simple traditii puse in forma scrisa, care nu pretind ca ar fi "sfinte" sau "inspirate".
Mi-aduc aminte că şi eu am pus problema aşa pe un forum american acum câţiva ani, şi se pare că ar fi ceva suport în 2 Petru 3:16, unde epistolele lui Pavel sunt menţionate ca şi cum ar forma un întreg cu celelalte Scripturi.

28
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Ianuarie 09, 2012, 11:56:26 pm »
​
...sau ce-mi place mie să cred: că totul s-ar putea să fie o simulare... însă una făcută de mine pentru mine în scop distractiv...  :o
„Totul” este totuna cu „realitatea obiectivă în toată complexitatea ei” sau nu? Dacă da, atunci eu am încercat în toate mesajele care au urmat să-ţi demonstrez că realitatea nu poate fi o simulare. Dacă nu, atunci iar e bai, că nu ne înţelegem asupra a ceea ce înseamnă „tot” sau, mai grav, că schimbăm sensul cuvintelor pe parcursul discuţiei, ceea ce trebuie evitat cu orice preţ.​​​
"Totul" se referea la toată experienţa subiectivă personală. Aceasta este simulată. Nu mi-am schimbat pe parcursul discuţiei ideea. Cred că acum am clarificat lucrurile, că şi eu mă gândeam unde greşesc de nu mă fac înţeles.  :)

Citat
În plus, parte din simulare este şi modificarea mecanismului de funcţionare al minţii zeului, al memoriei... altfel zeul ar ştii că este într-o simulare pe toată durata acesteia.
Să ne înţelegem atunci asupra scopului simulării.

Ce vrea zeul? Să se joace cu mintea mea aşa cum este ea pentru că îl pot surprinde cu ceva ce el nu ştie, iar această surpriză l-ar putea distra? Dacă răspunsul ar fi afirmativ, atunci nu ar mai avea rost modificarea minţii.

Şi dacă tot e vorba de o simulare, de ce nu face zeul simularea după mintea mea? De ce mai trebuie modificată mintea când poate fi modificată mai uşor realitatea, dacă tot e o simulare. Sau, încă, de ce trebuie modificate ambele? Un zeu care ar putea modifica mintea, ar putea s-o facă în aşa fel încât să nu fie nevoit să mai modifice realitatea. Ar modifica doar mintea în aşa fel încât realitatea aşa cum este ea ar apărea simulată.

Mai mult, de ce trebuie considerată mintea ca nefăcând parte din realitate? De ce trebuie modificată mintea „separat” de realitate?
În realitatea obiectivă doar zeul există (nu-i obligatoriu doar acest scenariu), adică eu conectat la Matrice ca să folosesc un exemplu. Ce am propus eu este diferit de ce e în film. În film omul real conectat la Matrice avea aceleaşi caracteristici (sau majoritatea) cu omul din simulare. În cazul meu acest lucru nu este (obligatoriu) aşa; nu ştiu cum arăt obiectiv. În film toţi oamenii din simulare (sau majoritatea) existau şi în realitate, conectaţi la Matrice. În cazul meu doar eu exist obiectiv. În film Matricea a fost creată de o inteligenţă artificială independent de voinţa oamenilor reali. În cazul meu, eu (zeul obiectiv) sunt creatorul Matricei/Simulatorului. În film scopul simulării era furnizarea de energie pentru maşini... În cazul meu scopul este distracţia proprie. Dar acum pentru a fi posibil acest lucru trebuie ca Simulatorul să aibă capacitatea de a-mi manipula memoria şi modul/mecanismul de funcţionare al minţii... altfel aş fi conştient că mă aflu într-o simulare pe tot parcursul acesteia, ceea ce ar face-o cam inutilă (mă gândesc că un zeu ar găsi distractiv ceva mai real decât un joc pe-o consolă).

​
Citat
definirea corectă este că într-un univers indeterminabil nu-i obligatoriu să existe o conexiune între stările succesive. Însă chiar dacă acestea ar exista, ele nu se pot demonstra.
Păi, există stări succesive ale universului între care putem găsi o conexiune, căci putem explica anumite fenomene ca fiind efecte ale altor fenomene. Atunci ce ne facem? Între care stări succesive nu există conexiune, din moment ce între unele există? Prin ce diferă stările conexate de cele neconexate? O definiţie a universului care nu ţine seama de asemenea probleme este o definiţie incorectă.​
Nu există conexiune între stările succesive discontinue. Între cele continue nu ne putem pronunţa dacă e întâmplare sau conexiune reală.

Citat
Odată ce se acceptă existenţa întâmplării (ceva ce nu se poate demonstra că nu există în opinia mea) orice aparentă conexiune se poate explica prin această întâmplare.
Dacă un fenomen apare din întâmplare, înseamnă că acel fenomen nu poate fi explicat. Invers, dacă un fenomen poate fi explicat, înseamnă că acel fenomen nu este întâmplător. Aşadar, nu poţi explica ceva folosindu-te de întâmplare. Dacă ceva este întâmplător, atunci el este inexplicabil.
Dacă pornim de la premisa existenţei întâmplării, adică orice stare a universului este posibilă în fiecare moment. Atunci pe baza acestei premise se poate explica orice stare. Nu înţeleg de ce în acest context trebuie ca întâmplarea să fie legată strict de ceva ce nu poate fi explicat, şi nu de existenţa variantelor alternative reale?

Citat
Citat
Mă refeream că un univers determinabil trebuie să fie descris obligatoriu de funcţii continue definite prin formule, într-unul indeterminabil e vorba de funcţii definite doar prin valori.
Aha! Deci vrei să spui, funcţii discontinue. Atunci apare alt bai. De ce alegi definirea în fiecare secundă şi nu în fiecare  microsecundă, de exemplu?
Doar pentru ilustrare am folosit o secundă.
Păi, nu merge asta aşa. Este un aspect esenţial. Nu degeaba ţi-am cerut amănunte. Vreau să-ţi scot în evidenţă faptul că procesul de definire pe care îl propui tu pentru universul „nedeterminabil” este imposibil şi incorect. Definirea valorilor pentru o secundă implică o oarecare continuitate în intervalul de timp de o secundă. Trebuie să te hotărăşti dacă vorbim de continuitate sau de discontinuitate, căci discontinuitatea este ceva foarte pretenţios, cu multe consecinţe (la care dă-mi voie să mă îndoiesc că te-ai gândit).
Mă gândesc că ar fi o unitate de timp infinitezimal de mică. Hai că aici m-ai pus pe jar... nu m-ai pus în gardă privind consecinţele la care te gândeai? ;D

Citat
În contextul respectiv, prin orice mă refeream că orice stare a universului este posibilă. Adică poate exista un univers determinabil iar aceasta să fie o întâmplare, deoarece ar exista posibilitatea reală să nu fie aşa. De aici şi determinismul văzut ca un caz special de indeterminism.
Am subliniat ceea ce vreau să-mi demonstrezi. Pe ce te bazezi când spui că ar exista o asemenea posibilitate? Cum este posibil ceva ce nu este posibil?
Nu pot demonstra că ar fi posibil, la fel cum nu pot demonstra nici că nu ar fi posibil. De aceea am spus că nu afirm nici determinismul, nici indeterminismul.

Citat
cum universul este infinit... la "marginile" lui există o stare indeterminabilă (întâmplătoare/incontrolabilă)
De ce crezi tu că la marginile universului infinit ar exista o stare indeterminabilă? Dacă noi nu percepem infinitul, asta nu înseamnă că nici natura nu-l percepe. Mai riguros spus, dacă noi nu putem construi modele necontradictorii şi complete, asta nu înseamnă că realitatea n-ar fi un asemenea sistem complet şi necontradictoriu. Aşadar, trebuie să-mi arăţi demonstraţia afirmaţiei tale, ea nefiind evidentă, aşa cum ai observat ulterior.
Deocamdată sunt nevoit să renunţ. Nu ştiu ce implicaţie are asupra determinismului o stare a unui univers infinit.  :-X

29
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Ianuarie 09, 2012, 07:29:38 am »
Da, dar universul chiar dacă este determinist evoluţia lui depinde şi de o stare iniţială. Însă starea aceasta iniţială se referă la tot universul. Dar cum universul este infinit... la "marginile" lui există o stare indeterminabilă (întâmplătoare/incontrolabilă) ce influenţează evoluţia universului ca întreg. Ştiu că exprimarea cu "marginile infinitului" e incorectă... dar nu ştiu cum aş putea exprima altfel ideea.
M-am mai gândit la treaba cu o stare infinită a universului... gândul că aceasta nu poate fi definită m-a condus probabil la concluzii nefondate... rămâne deocamdată o enigmă pentru mine dacă aceasta are sau nu vreo influenţă asupra determinismului.  :-\

30
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Ianuarie 08, 2012, 10:30:10 pm »
Eu consider că o astfel de simulare este imposibilă. Nu tot ce ne imaginăm este posibil. E ca şi cum mi-ai cere să mă pronunţ asupra uzurii anvelopelor camionului care se află sub tasta 3 a laptopului meu. Nu am niciun camion sub tastatură, deci nu am cum să-i verific anvelopele. Nu există (pentru că nu poate exista) calculator (sau zeu) care să simuleze realitatea în toată complexitatea ei.
Ilustrarea ta nu mă ajută, nu fac legătura între ea şi ce-am propus eu. N-am afirmat că simularea respectivă reflectă realitatea obiectivă în toată complexitatea ei. În plus, parte din simulare este şi modificarea mecanismului de funcţionare al minţii zeului, al memoriei... altfel zeul ar ştii că este într-o simulare pe toată durata acesteia.

Citat din: Abel Cavaşi
Citat
Nu eşti de acord cum am definit universul indeterminabil (n-am ce demonstra aici) sau crezi că am afirmat (n-am făcut asta) că universul real în care trăim este indeterminabil conform definiţiei date?
Nici una din două. Eu spuneam că nu-mi pare evident că „într-un univers indeterminabil nu există (absolut) nici o conexiune între stările succesive”.
Ai dreptate, definirea corectă este că într-un univers indeterminabil nu-i obligatoriu să existe o conexiune între stările succesive. Însă chiar dacă acestea ar exista, ele nu se pot demonstra. Odată ce se acceptă existenţa întâmplării (ceva ce nu se poate demonstra că nu există în opinia mea) orice aparentă conexiune se poate explica prin această întâmplare.

Citat
Mă refeream că un univers determinabil trebuie să fie descris obligatoriu de funcţii continue definite prin formule, într-unul indeterminabil e vorba de funcţii definite doar prin valori.
Aha! Deci vrei să spui, funcţii discontinue. Atunci apare alt bai. De ce alegi definirea în fiecare secundă şi nu în fiecare  microsecundă, de exemplu?
Doar pentru ilustrare am folosit o secundă.

Citat
Întâmplător pt. mine înseamnă şi că orice e posibil
Sunt posibile chiar şi lucrurile false? Este posibil să am şi un camion sub tasta 3? Sunt posibile şi cercurile pătrate? Dacă nu, care şi câte reguli se respectă? Se regăsesc aceste reguli în realitate?
În contextul respectiv, prin orice mă refeream că orice stare a universului este posibilă. Adică poate exista un univers determinabil iar aceasta să fie o întâmplare, deoarece ar exista posibilitatea reală să nu fie aşa. De aici şi determinismul văzut ca un caz special de indeterminism.

Citat din: pavel
Citat din: Filosofie: Liber Arbitru vs Determinism
Pentru ca un sistem să fie absolut determinabil trebuie să fie:
I. În mod necesar interconectat (astfel logic)
II. Trebuie cunoscută poziţia şi mişcarea iniţială a părţilor sale
Pentru structura sub formă de unde [sferice] a materiei prima parte este corectă, realitatea fiind în mod logic interconectată datorită interacţiunii undelor [sferice] în spaţiu. Totuşi, un sistem infinit de unde [sferice] într-un spaţiu infinit nu poate fi niciodată predeterminat [din cauza undelor sferice care vin dinspre infinit].
Mă tem că tot acest raţionament este greşit. Pentru că un sistem poate fi determinist chiar şi dacă noi nu cunoaştem nimic despre el. Ba, mai mult, poate fi determinist chiar şi dacă noi nu existăm (Universul a avut această natură şi înaintea apariţiei omului (a subiectului cunoscător)).
Da, dar universul chiar dacă este determinist evoluţia lui depinde şi de o stare iniţială. Însă starea aceasta iniţială se referă la tot universul. Dar cum universul este infinit... la "marginile" lui există o stare indeterminabilă (întâmplătoare/incontrolabilă) ce influenţează evoluţia universului ca întreg. Ştiu că exprimarea cu "marginile infinitului" e incorectă... dar nu ştiu cum aş putea exprima altfel ideea.

Pagini: 1 [2] 3