Afişare Mesaje
61
Doctrină / Re: Reformă în organizaţie
« : Aprilie 13, 2012, 07:09:42 pm »
Eu cred ca raspunsul cel mai bun referitor la posibilitatea unei reforme in cadrul organizatiei l-a dat Ray Franz in finalul cartii sale Criza (Conflictul) Constiintei. Omul acesta a cunoscut de la nivelul cel mai inalt ce si cum se intampla, deci concluzia lui cred ca merita analizata. O sa redau mai jos un citat care mi se pare relevant in acest sens:
Citat
Personal, nu cred că ne putem aştepta la o schimbare fundamentală doar ca urmare a morţii bărbaţilor din funcţiile cu autoritate. Spun schimbare fundamentală pentru că s‑au făcut schimbări mai mici sau mai mari de‑a lungul istoriei mişcării, unele în urma morţii lui Russell şi a lui Rutherford. În timpul vieţii lui Russell, a existat o anumită măsură de autonomie şi, deşi dezacordul cu convingerile sale a fost puternic criticat, exercitarea autorităţii sale nu a zdrobit eventualele dezacorduri. Moartea lui Russell şi chestiunea controlului cu care s‑a confruntat
succesorul său au condus la focalizarea atenţiei pe „organizaţie“ precum şi la autoritatea organizaţională şi la controlul ce au caracterizat comunitatea Martorilor de atunci încoace. Indiferent ce schimbări de atenuare au urmat după moartea lui Rutherford, fundamentul de bază
a rămas acelaşi. Schimbarea survenită în 1975–1976 în structura autoritară a fost cea mai mare schimbare în întreaga istorie a organizaţiei. Autoritatea a fost repartizată unui corp de bărbaţi şi multe feţe noi au ieşit în faţă. Totuşi, puterea convingerilor şi a politicilor tradiţionale a depăşit orice efort de a crea o schimbare autentică din interpretări speculative, dogmatism, legalism talmudic, control din partea unei grupe de elită, măsuri reprimante şi a le înlocui cu o fraternitate simplă, unită în aspecte esenţiale, tolerantă şi dispusă să cedeze în aspecte neesenţiale,
atât în ce priveşte convingerile, cât şi în ce priveşte practicile.
... Din cei unsprezece bărbaţi care slujeau în Corpul de Guvernare când m‑am alăturat eu în 1971 nu a rămas nimeni în viaţă. Cei 17 membri prezentaţi în fotografia de la pagina 81 a acestei ediţii au murit toți. Preşedinţia corporaţiei a trecut de la Nathan Knorr la Fred Franz, apoi la Milton Henschel, iar, din 2000, la Don Adams. Astăzi, membrii Corpului de Guvernare sunt complet alţii, dar, cu toate acestea, organizaţia a continuat să ia acelaşi drum, caracterul ei esenţial pare neschimbat. După cum s‑a afirmat în această carte, ea este conceptul care îi controlează pe aceşti bărbaţi, conceptul că organizaţia Watch Tower a fost aleasă în mod divin de Cristos Isus şi constituie „canalul de comunicare“ al lui Dumnezeu pentru toţi slujitorii săi de pe pământ şi că această conlucrare a lor în calitate de corp de guvernare este un aranjament divin. După cum arată dovezile, schimbările care au avut loc în cazul învăţăturilor sau al politicilor, unele fiind prezentate în această carte, au fost mai degrabă urmarea forţei împrejurărilor, decât a schimbărilor de personal.
Pe de altă parte, cei care cred că vreo exprimare din partea membrilor de rând va aduce schimbări arată că nu cunosc spiritul care caracterizează întrunirile Corpului de Guvernare. Întrucât am participat la sute dintre acestea, cunosc, ştiu cu câtă ignoranţă — care se apropia uneori de dispreţ — erau analizate întrebările şi obiecţiile din partea celor de rând.
După tot ce s‑a spus şi s‑a făcut, trebuie recunoscut că separarea de Societatea Watch Tower şi controlul ei — sau orice alt sistem cu erori — nu reprezintă în sine o soluţie, nu garantează îmbunătăţirea. Cei care se separă nu sunt în esenţă mai buni decât înainte, nu au idee despre modul corect de folosire a libertăţii creştine, din care se trag foloase şi care îl onorează pe Dumnezeu. Unii schimbă un set amestecat de convingeri adevărate şi false cu un altul, la fel de amestecat. Faptul de a avea o motivaţie curată este crucial. Scopul meu nu este aşadar de a‑i „scoate pe oameni dintr‑o organizaţie“, ci de a le creşte şi adânci aprecierea faţă de o relaţie personală cu Dumnezeu şi Cristos.
Dacă efectul de ultimă instanţă al restructurării din perioada 1975–1976 a fost asemenea mutării pereţilor interiori ai unei case, atunci schimbările de personal care au loc în cadrul administraţiei pot fi comparate cu rearanjarea mobilei sau adăugarea de noi piese casa în sine rămânând aceeaşi în ambele cazuri.
Când căutăm reforma din direcţia schimbărilor de personal, cred că facem o greşeală majoră prin faptul de a crede că situaţia se datorează bărbaţilor aflaţi la conducere. Doar într‑un sens secundar stau lucrurile aşa. În primul rând, nu e vorba de oameni. După cum s‑a menţionat, conceptul e cel ce deţine controlul, premiza pe care e fondată întreaga mişcare.
Nu trebuie să se piardă din vedere că ceea ce deosebeşte în modul cel mai marcant convingerile Martorilor lui Iehova nu este negarea chinului veşnic, a nemuririi inerente a sufletului sau a trinităţii, nici folosirea numelui de Iehova ori credinţa într‑un paradis pământesc. Fiecare din aceste caracteristici se găseşte şi în alte organizaţii religioase.
Ceea ce deosebeşte învăţăturile lor de orice altă confesiune este doctrina de căpătâi centrată pe anul 1914 ca dată când Cristos şi‑a început domnia activă, şi‑a început judecata şi, mai presus de toate, faptul că a ales organizaţia Watch Tower în calitate de canal oficial al său, că a predat controlul deplin al tuturor intereselor sale pământeşti unei clase a ‘sclavului fidel şi prevăzător’ şi a acordat autoritate în ultimă instanţă corpului său de conducere. Orice abandonare a acelei învăţături‑cheie ar afecta întreaga structura doctrinară şi este extrem de puţin probabilă, ar fi foarte greu de explicat. În prezent, nu avem motive să ne aşteptăm la altceva decât la un efort hotărât prin intermediul Turnului de veghe şi al altor publicaţii de a întări apărarea interpretărilor care sprijină acea dată sau rezultă din ea şi pentru a susţine credinţa în pretenţiile care se bazează pe ea. Cea mai importantă dintre acele pretenţii e cea legată de autoritatea organizaţională, iar azi se poartă din nou o campanie foarte intensă de a întări sprijinul şi loialitatea faţă de acea structură autoritară. Dacă trecutul dă vreo indicaţie, conducerea actuală va proceda urmând acea direcţie, rezistând oricăror factori care susţin şi promovează alte învăţături, metode şi politici decât cele tradiţionale, care sunt acum în vigoare.
